„Lucarna“, poarta de intrare în lumea scriitorului José Saramago, laureat al Premiului Nobel

În această săptămînă, în colecţia „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), seria de autor „José Saramago”, a apărut romanul Lucarna, traducere din limba portugheză şi note de Simina Popa, prefaţă de Pilar del Río, ediţie cartonată.

Lucarna este un roman de atmosferă, în care personajele sînt lăsate să respire, să-şi exprime nemulţumirile, să evolueze ca într-o piesă de teatru pe un fundal urmărit detaliu cu detaliu. Fără să facă lucruri extraordinare, fără să întreprindă acţiuni care să schimbe soarta lumii, fiecare dintre actorii care populează romanul este, la rîndul său, un personaj „principal”: cizmarul Silvestre, cu neaşteptata lui alură de Don Quijote, tînăra Isaura, cu frustrările care pot fi puse în mintea fiecăruia dintre noi, trecute zilnic într-un jurnal salvator, sau timida Justina, a cărei lume se învîrte în jurul apucăturilor  unui soţ capricios. Naratorul urmăreşte cu discreţie, precum un zeu blînd, sărind de la o casă la alta, de la un personaj la altul, o lume condusă de frustrări mari şi aspiraţii mici, de nostalgia pentru vremurile ce păreau cîndva mai fericite. 

Lucarna este darul pe care îl meritau cititorii lui Saramago. Nu înseamnă a închide o poartă, ci, dimpotrivă, a o deschide larg, pentru a putea reciti opera în lumina şi din perspectiva lucrurilor pe care scriitorul ni le spusese deja încă din tinereţe. Lucarna este poarta de intrare în lumea lui Saramago şi va fi o descoperire pentru fiecare cititor. Ca şi cum un cerc perfect s-ar închide. Ca şi cum moartea nu ar exista.” —Pilar del Río

Lucarna povesteşte despre locuitorii unui apartament din Lisabona: Silvestre cizmarul, Justina, bărbatul ei mitocan şi Carmen, o nostalgică venită de pe meleagurile Spaniei. E un roman tare dificil pentru o perioadă precum a fost cea a anilor ’50.

O carte în care familia, stîlpul societăţii, e un fel de cuib de vipere din care nu lipsesc violul, dragostea între lesbiene, abuzul.” The Guardian

José Saramago s‑a născut la 16 noiembrie 1922 în Azinhaga (Ribatejo), într‑o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminînd cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură (1998). După debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977, cu Manual de pictură şi caligrafie (Polirom, 2010). Ridicat de la pămînt (1980) îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea interna­ţională o dobîndeşte cu Memorialul mînăstirii (1982; Polirom, 2007), care împreună cu Anul morţii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2009) şi Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004) formează o serie narativă cu tematică istorică, scriitorul concentrîndu‑şi atenţia asupra „originii şi identităţii portugheze”. În 1991 publică Evanghelia după Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu Pluta de piatră (1986; Polirom, 2002) şi continuată de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Peştera (2000; Polirom, 2005, 2009), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008) şi Intermitenţele mor­ţii (2005; Polirom, 2007, 2009). José Saramago şi‑a petrecut ultimii ani în Lanzarote, Insulele Canare, continuînd să scrie şi să publice. S‑a stins din viaţă în iunie 2010. La Editura Polirom, în seria de autor „José Saramago”, au apărut de asemenea, în traducere, cele două Caiete ale scriitorului, reunind textele scrise pentru blog între 2008 şi 2010, o serie de eseuri şi comentarii pe teme politice şi sociale de actualitate, precum şi romanele Călătoria elefantului (2008; Polirom, 2010) şi Cain (2009; Polirom, 2012).

Acest articol a fost citi până acum de 465 ori.