La Editura Polirom a apărut „Surîsul jaguarului“ de Salman Rushdie

Surîsul jaguarului, volum scris de Salman Rushdie în urma unei călătorii în Nicaragua, a apărut de curînd în colecţia „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), traducere din limba engleză de Dana Crăciun, ediţie cartonată.

Surîsul jaguarului este o prezentare plină de empatie a unei lumi aflate într-o prefacere radicală, după alungarea dictatorului Somoza şi instaurarea unui guvern revoluţionar. Nicaragua anului 1986 e o ţară frămîntată şi surprinzătoare: guvernul sandinist poartă un război de uzură cu gherilele Contra, în Managua e penurie de alimente, în timp ce şapte poetese recită versuri în ruinele de la Grand Hotel, regiuni întregi sînt afectate de atentate, foştii revoluţionari au ajuns politicieni şi o mulţime de voluntari străini vin să participe la reconstrucţia ţării.

Asumîndu-şi masca jurnalistului, Rushdie izbuteşte să reproducă o stare de spirit şi să reconstituie dintr-un mozaic colorat, de poveşti, momente istorice, dialoguri şi detalii cu parfum local, o lume a contradicţiilor, a speranţelor şi dezamăgirilor, a aspiraţiilor şi provizoratului.

„Incitantă şi originală prin expresie, cartea lui Rushdie ne propune o urzeală de imagini luminoase şi viu colorate despre această ţară, pe care relatările jurnalistice obişnuite n-o pot oferi.” The New York Times

„Deşi nu are temperament de reporter, Rushdie străbate ţara cu o tenacitate de jurnalist, vizitînd chiar şi spitale pline de tineri răniţi în luptele împotriva rebelilor Contra. Această carte bine argumentată cucereşte prin simpatia arătată faţă de o ţară cu probleme, ai cărei oameni politici sînt, în marea lor majoritate, poeţi.” Kirkus Reviews

Salman Rushdie s‑a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La vîrsta de treisprezece ani pleacă în Anglia, unde va studia istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire se mută la Karachi, în Pakistan. Are o scurtă şi nefericită experienţă în televiziune, după care se întoarce în Anglia, unde îşi construieşte o carieră de scriitor profesionist.

Debutează în 1975 cu Grimus (Polirom, 2008), dar romanul care l‑a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981; Polirom, 2005, 2007), distins cu Booker Prize în 1981 şi The Booker of Bookers în 1993. Au urmat volumele Ruşinea (1983; Polirom, 2001, 2008), Versetele satanice (1988; Polirom, 2007), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun şi Marea de Poveşti (1990; Polirom, 2003, 2008), Ultimul suspin al Maurului (1995; Polirom, 2002, 2010), Pămîntul de sub tălpile ei (1999; Polirom, 2003, 2008, 2011), Furie (2001; Polirom, 2012), Shalimar clovnul (2005; Polirom, 2006), Seducătoarea din Florenţa (2008; Polirom, 2009, 2011), Luka şi Focul Vieţii (2010; Polirom, 2010). Pe lîngă romanele menţionate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994; Polirom, 2005, 2009) şi volumele de publicistică Patrii imaginare (1992; Polirom, 2008) şi Dincolo de limite (2002; Polirom, 2006). În toamna anului 2012 publică simultan, în mai multe ţări, un volum de memorii din perioada fatwei. Ediţia românească a apărut la Editura Polirom, cu titlul Joseph Anton: Memorii.

În 1999 Franţa i‑a acordat titlul de Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i‑a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru în American Academy of Art and Letters.

Acest articol a fost citi până acum de 517 ori.