Festivalul de Literatură Horror „Vineri 13“ se întoarce

Precum prima ediţie, şi aceasta este organizată de Editura Herg Benet în colaborare cu Revista de suspans

Editura Herg Benet şi Revista de suspans vă invită la ediţia a doua a Festivalului de Literatură Horror „Vineri 13“, powered by Herg Benet, vineri, 13 decembrie 2013, de la ora 19.45, în Anton Pub, Piaţa Sf. Anton, Bucureşti (Centrul Vechi, în spate la Hanul lui Manuc).

În cadrul Festivalului vor avea loc lansările a două noi cărţi: ediţia a doua a romanului „Pervertirea“, de Cristina Nemerovschi (ed. Herg Benet), şi volumul de proză „În munţii nebuniei“, de H. P. Lovecraft (trad. de Mircea Pricăjan, ed. Millennium Books).

Scriitori invitaţi: A. R. Deleanu (lectură din volumul de proză „Acluofobia. Zece povestiri macabre“, ed. Herg Benet) şi Teodora Gheorghe (lectură din volumul de poezii „Moartea era un iepure şchiop“, ed. Karth).

Vineri 13 GuestStar şi moderator: Leonard Ancuţa.

PreEvent, de ora 18.00: „O poză din Oz“, expoziţie colectivă de fotografie contemporană australiană – curator: Crisia Miroiu. Invitaţi: Miruna Vlada, Oana Duşmănescu, Cristina Nemerovschi şi Andreea Molocea.

Despre cărţi:

În munţii nebuniei, de H. P. Lovecraft (trad. de Mircea Pricăjan, ed. Millennium Books)

O expediţie ştiinţifică în Antarctica, într-o epocă în care vastul continent de la Polul Sud era la fel de misterios precum faţa ascunsă a Lunii. Un lanţ muntos mai înalt decît Himalaya, pe care exploratorii plănuiesc să-l traverseze. Şi, dincolo de munţi, un coşmar mai vechi decît însăşi lumea, care e pe cale să se dezlănţuie…

Acesta e, pe scurt, subiectul micului roman În munţii nebuniei de H. P. Lovecraft, cea mai lungă scriere publicată vreodată de autorul din Providence, care apare acum pentru întîia oară în româneşte, în traducerea lui Mircea Pricăjan. Publicat iniţial în paginile revistei Astounding Stories, în 1935-1936, romanul este unul dintre segmentele esenţiale ale universului ficţional imaginat de Lovecraft, aşa-numita mitologie Cthulhu.

 *

Pervertirea, de Cristina Nemerovschi (ed. Herg Benet, ediţia a doua)

Un artist ucide şi lumea din jurul lui se schimbă.

Amalia, o adolescentă deloc banală, dispare într-o dimineaţă de decembrie. În căutarea ei pornesc trei prieteni care sunt, în acelaşi timp, şi suspecţi în cazul dispariţiei tinerei: un scriitor mizantrop şi de succes, un pictor fascinat de lolite, dar şi de septuagenare, o prostituată atrasă de tot ce înseamnă sex extrem. Revoltele sociale din februarie 2012 constituie, în premieră în literatura română, o parte din fundalul acţiunii. Căutarea Amaliei reprezintă pentru fiecare dintre cei trei o introspecţie dură, o permanentă şi caustică analiză a umanităţii degradate. Pe urmele Amaliei, păşim într-un Bucureşti underground, cu cluburi dedicate sado-masochismului, dar şi cu memorabila şi fascinanta Cală, un loc desprins parcă din Călăuza lui Tarkovski.

„Pînă la urmă, deşi comparaţia e aproape imposibil de făcut, s-ar putea ca Pervertirea să bată Sînge satanic. Dar la limită!” (Liviu Antonesei)

„Cu scriitura ei dură şi sensibilă, sarcastică şi tandră totodată, servind o anti-estetică personală, Cristina Nemerovschi se dovedeşte rebela literaturii române de azi.” (Radu Voinescu)

Pervertirea este cartea care vorbeşte cel mai coerent despre etapele schimbării la faţă a României ultimelor două decenii.” (Paul Gorban)

Pervertirea este o simfonie întunecată despre amăgirile singurătăţii.” (Marius Miheţ)

“Avem de-a face cu un roman care te dă cu capul de toţi pereţii.” (Adriana Bărbat)

“Dacă romanciera va persista în astfel de analize ale mentalităţilor, va ajunge un psiholog mai televizat decât însăşi Aurora Liiceanu.” (Felix Nicolau)

*

Acluofobia. Zece povestiri macabre, de A. R. Deleanu (Herg Benet, Cărţile Arven, 2013)

“În România, de-a lungul timpului, am avut puţini, foarte puţini autori talentaţi care să scrie proză (cu accente) horror. Nici la momentul actual lucrurile nu stau mai bine. Există însă câţiva scriitori tineri aflaţi în plină dezvoltare artistică, iar anii următori s-ar putea să plaseze România, în sfârşit, pe harta mondială a creatorilor de fantezii macabre. Un lucru e clar, însă: cu volumul acesta, A.R. Deleanu dă tonul, stabileşte traiectoria, aşază ştacheta. E un lucru fenomenal, acesta! Întrucât, inevitabil, toţi cei care i se vor alătura vor trebui să pornească de la un nivel deja foarte înalt. Cu puţin noroc, graţie lui A.R. Deleanu şi Acluofobiei, vom ajunge repede la sincronizarea cu restul lumii. Povestirile de faţă au oricum toate şansele de partea lor în confruntarea cu 90% din producţia de gen a Occidentului. Cetiţi şi vă convingeţi.” (Mircea Pricăjan)

 *

Moartea era un iepure şchiop, de Teodora Gheorghe (Ed. Karth, 2013)

„Teodora Gheorghe nu se teme să îşi ardă eroii în agora, la o oră de maximă audienţă. Ştie că poate da naştere oricând unui tablou mai bun, pornind de la zero. Cu un discurs poetic oscilând între ironie fină şi reverie arcadiană, Teodora reuşeşte să scrie şi să rescrie mici tratate de istorie alternativă. În acest mod, ea trece cu naturaleţe de la Tyrannosaurus Rex la celebra eroare informatică 404. Fiecare nouă lectură a textelor din Moartea era un iepure şchiop aduce cu sine unghiuri din ce în ce mai ascuţite şi personaje tot mai vii. Dacă vrei să ştii cum arată o dresură de oameni la circ sau cum sunt gheişele care îşi fac din yeni mărgele, trebuie să citeşti această carte. E posibil să ajungi chiar un înger cu jumătate de normă. Dacă nu vei reuşi în acest ultim demers, mai ai totuşi o şansă: adaugă lângă acest volum pianul lui Mal Waldron. Merită!” (Arnoux Maz)

„Ce-ar fi dacă asemeni lui Alice te-ai trezi nu în Wonderland, ci pe un alt tărâm la fel de magic, unde Iepurele de Martie e un straniu iepure şchiop, sau, mai pe şleau, cum o spune şi titlul cărţii: Moartea, dar o Moarte deloc terifiantă care în imaginaţia exuberantă a autoarei se desfăşoară şi se înfăşoară într-un fir/şir de întâmplări cu valenţe benigne, ludice, ba chiar de comedie bufă, cu animale şi personaje fantaste: un carusel când gigant, când minuscul, al unui aproape adult-copil, învârtindu-se halucinant sub ochii cititorului invitat cu nobilă graţie şi subînţeles să participe la jocul acesta unde nu mai ştii cu exactitate cine şi pentru cine face cărţile. Misterioasă şi ludică deopotrivă, autoarea se lasă „citită” mai mereu „ca o tulbure şaradă tristă” /„când îngerii urzesc blesteme cu urşii de pluş” chiar la căpătâiul ei.” (Ofelian Prodan)

Pagina de fb a evenimentului, aici.

Acest articol a fost citi până acum de 604 ori.