Andrei Gaceff despre geneza povestirii „Ceva scris de verişoara Ina“, contribuţia sa la antologia „Zombii. Cartea morţilor-vii“

Mai întâi am visat scena pervazului. În vis, fusesem obligat să ies pe geam şi să încerc să mă tupilez pe pervaz, îndărătul jaluzelelor, fiindcă apartamentul meu era percheziţionat de o maimuţă.

Au trecut săptămâni în lumea reală, lucidă, săptâmăni în care m-am prefăcut că-mi urmez viaţa cu interes, dar adevărul era că aşteptam cu nerăbdare să visez continuarea.

Am simţit că în sfârşit se întâmplă, atunci când am adormit şi am apărut într-un metrou gol. Cumva, am fost sigur că în acest al doilea vis eram acelaşi personaj ca în primul. Am călătorit în vis cu trenul gol până la capăt, dar la staţia la care m-am dat jos am fost atacat de un robot de pază al metroului. A încercat să mă strângă de gât.

M-am trezit şi am încercat să-mi ofer singur explicaţii: de ce m-ar ataca un urangutan şi un robot? Apoi, eu cel mai adesea visez aglomeraţii – de ce nu sunt oameni în metroul din acest vis? Eventual: cine sunt eu?

Şi, offf, mi-am răspuns.

În prezent, m-am hotărât să spulber suspansul de deasupra povestirii care urmează să-mi apară: este cu o profesoară de limba franceză, moartă, în căutarea unui matematician în stare s-o ajute să deschidă o importantă servietă cu cifru. Dar doamna zombi se exprimă tot mai greu după deces, aşa că ia pe lângă ea o maimuţă, ca asistent. Maimuţa însă vorbeşte din ce în ce mai bine.

Andrei GACEFF

Text preluat cu acordul autorului de pe blogul său.

Antologia  Zombii. Cartea morţilor-vii, ed. Mircea Pricăjan, este în curs de apariţie la Editura Millennium Books.

Acest articol a fost citi până acum de 547 ori.